De mică am fost crescută la țară de către bunica mea, pe care o iubesc enorm și îi sunt recunoscătoare pentru toată dragostea cu care am fost înconjurată mereu, pentru tot ce m-a învățat și pentru omul care sunt astăzi, datorită ei.
Sacrificiul făcut de ea pentru a ne crește (pe mine, pe fratele meu și pe verișorul nostru), a fost unul foarte mare, deoarece la țară condițiile nu erau dintre cele mai bune, bunicul meu nu se purta frumos cu ea și a avut multe greutăți, dar cu toate astea, nouă nu ne-a lipsit niciodată nimic, ba din contră iubeam să petrecem timpul la țară și modul de viață de acolo.
De atunci am realizat importanța bunicilor în viața noastră și am rămas mâhnită de cum sunt tratați de cele mai multe ori unii dintre ei și de faptul că nu mai sunt respectați atunci când ajung la bătrânețe, în nevoie și total neputincioși. Citeste tot articolul →