Când știm că este momentul să mergem cu copilul la logoped?

Copiii mici comunică în tot felul de moduri. În general, unii vorbesc mai mult și mai devreme, în timp ce alții sunt puțin mai rezervați. Din această cauză, poate fi puțin dificil de spus care este momentul când copilul ar trebui dus la logoped.

Mulți părinți se tem de ideea de a merge la logoped cu propriul copil, dar aceștia ar trebui să știe că logopedia este o resursă foarte utilă, atunci când situația o impune. În primul rând trebuie știut faptul că a merge la logoped, nu înseamnă neapărat că ceva este „greșit”.

Este doar o modalitate de a-l ajuta pe copil să dezvolte unul dintre cele mai importante instrumente – abilitatea lor de a comunica și de a se exprima. Logopezii contribuie la dezvoltarea tuturor aspectelor comunicării, inclusiv a comunicării non-verbale.

Mulți părinți sunt surprinși să afle că copiii lor pot prezenta semne încă de la vârsta de trei luni care indică faptul că ar avea nevoie de un logoped.

În continuare, vă prezint câteva semne în funcție de vârsta copilului, care ar putea indica necesitatea apelării la un profesionist în comunicare (atenție: aceste semne pot fi uneori relative):

  • 0 – 3 luni

Semn: Copilul nu zâmbește și nici nu acordă atenție celor din jur

Bebelușii nu fac decât să mănânce, să doarmă și să meargă la baie. Dar în primele trei luni, copiii mici ar trebui să înceapă să zâmbească sau pur și simplu să reacționeze când li se vorbește, cum ar fi să privească în direcția vorbitorului.

  • 4 -7 luni

Semn: copilul nu scoate zgomote specifice bebelușilor

Între patru și șapte luni, bebelușii încep să-și exploreze corzile vocale, producând tot felul de gângureli specifice.

  • 7 – 12 luni

Semn: Copilul este în mare parte tăcut

În timp ce copiii mici sunt departe de a folosi cuvinte reale, ei încă au tendința de a fi vorbăreți la această vârstă, scoțând frecvent sunete pe tot parcursul zilei. Dacă copilul dumneavoastră este vizibil mai liniștit decât ceilalți la această vârstă, merită să luați acest lucru în considerare.

  • 7 – 24 luni

Semn: Copilul nu poate înțelege cuvintele care îi sunt adresate

Comunicarea înseamnă atât ascultare, cât și vorbire. Cu mult înainte să poată vorbi, copiii încep să înțeleagă ce le spunem noi. Întrebări frecvente precum „Vrei să te iau în brațe?” sau „Vrei la mami?” ar trebui să provoace recunoaștere și un fel de răspuns, chiar dacă răspunsul presupune doar ridicarea de brațe.

  • 12 – 18 luni

Semn: Copilul spune puține cuvinte sau deloc

Primul cuvânt al bebelușului dumneavoastră va veni probabil între 12 și 18 luni. Dacă un copil nu a pronunțat încă primul cuvânt sau a făcut-o, dar nu a adăugat mult mai mult la vocabularul său, atunci e nevoie să beneficieze de logopedie.

  • 12 – 24 luni

Semn: Copilul are dificultăți în pronunțarea sunetelor S, Ș, J, Z, CE-CI, GE-GI

Sunetele diferite necesită grade diferite de măiestrie pentru a vorbi corect. De aceea, sunetele servesc ca repere utile în dezvoltarea vorbirii copilului dumneavoastră. În timp ce sunetele de mai sus pot fi dificile la început, de obicei copiii se descurcă cu pronunțarea lor între 12 și 24 de luni.

  • 18 – 24 luni

Semn: copilul nu formează fraze

Aceasta este o altă etapă importantă a comunicării: capacitatea de a pune cuvintele împreună. Frazele complete nu sunt încă pe ordinea de zi, dar copilul dumneavoastră ar trebui să înceapă să formeze fraze precum „sus acum” sau „mai mult lapte”.

  • 24 – 36 luni

Semn: Copilul are dificultăți în pronunțarea sunetelor:

P-B   (pere-bere,  grapă-grabă,  parcă-barcă, pară-bară, păză-bază), T-D (tuş-duş, tată-dată,   tună-dună,   tac-dac,   toamnă-doamnă),  C-G   (creier-greier,  cară-gară, caz-gaz,  cocoşi-gogoşi),  F-V  (fată-vată, filă-vilă,  fii-vii,    foi-voi,    fin-vin),    S-Ş (scoală-şcoală,  dus-duş,  nas-naş,  peste-peşte, sură-şură), S-Z  (sare-zare,  sac-zac, groasă-groază, seamă-zeamă, seu-zeu),  J-Ş  (joc-şoc,  jură-şură,  japcă-şapcă,  prăjit-prăşit, jale-şale), J-Z (jar-zar, jale-zare), Ţ-CE-CI (aţe-ace, ţel-cel, ţeapă-ceapă, plăţi-plăci,  munţi-munci),  Ţ-Ş  (ţine-şine,  ţes-şes, moţ-moş), CE-GE  (rece-rege,  cer-ger, cel-gel,  toace-doage),  CI-GI  (maci-magi, lunci-lungi, reci-regi, cina-Gina) L-R (lac-rac,    cal-car,    lege-rege,  lampă-rampă, coloană-coroană, Lică-Rică, ale-are), M-N (mama-nana,  am-an,  mod-nod,  moi-noi, mai-nai, mor-nor, mare-n-are).

Aceste sunete reprezintă următorul nivel de dificultate pentru copilul dumneavoastră. Frecvența cu care se realizează aceste pronunții greșite sunt un semn că se impune evaluarea copilului de către un logoped.

Semn: Copilul are dificultăți de comunicare cu alți copii

În timp ce mulți copii sunt pur și simplu etichetați ca „timizi”, deseori acea timiditate își are rădăcinile într-o dificultate de a înțelege alți copii sau de a se înțelege.

Semn: vorbirea copilului este dificil de înțeles

În timp ce copiii au fiecare propriile lor ciudățenii adorabile atunci când vine vorba de modul în care vorbesc, ar trebui să fie totuși posibil ca cei cu care interacționează frecvent să-i înțeleagă. Dacă se întâmplă destul ce des să nu înțelegeți ce spune copilul dumneavoastră, atunci e nevoie de asistența unui logoped.

Dacă ați observat că copilul dumneavoastră a ratat o etapă importantă de pe această listă, atunci e cazul să contactați un logoped, pentru că intervenția timpurie în corectarea tulburărilor de vorbire îmbunătățește comunicarea și crește încrederea în sine a copilului dumneavoastră!   

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *